Ambitia

Ambitia este puterea care ne face sa fim de neinvins.Pentru ca nu exista infrangere adevarata pentru cel care are un vis.
E o sabie cu doua taisuri.Recunosti un om ambitios dupa puterea de a infrunta esecul.
Ambitia? Capacitatea de a ne depasi pe noi insine fara limite. Este o calitate! Un om fara ambitie este si va fi un om comun, superficial, un om fara puterea sufletului.

Ce sa faci ca sa devii nefericit:

1.Uita lucrurile bune din viata si concentreaza-te asupra celor rele.
2.Atribuie o valoare excesiva banilor.
3.Gandeste-te ca esti indispensabil pentru slujba, comunitatea si prietenii tai.
4.Considera ca esti impovarat de munca si ca oamenii incearca sa profite de tine.
5.Gandeste-te ca esti exceptional si ca ai dreptul la privilegii speciale.
6.Fii convins ca iti poti controla sistemul nervos prin pura vointa.
7.Uita drepturile si sentimentele altora.
8.Cultiva o aparenta pesimista tot timpul.
9.Nu uita niciodata un necaz.
10.Nu uita sa-ti para rau pentru tine.

Povestea dragostei

Demult, undeva pe Pamant, s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus:
- Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!
Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa retina, a intrebat:
-V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?
Nebunia a explicat ca isi va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit va lua locul si astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata...
Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda:
- De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?
Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu ii apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine. Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el. Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata Minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan.
Neatentia...pur si simplu a uitat unde s-a ascuns...dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata...pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milon!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna - in spatele curcubeului (oarasi o minciuna...era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.
Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti...Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa ii fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi, DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU...

Inca o zi spre adevar

Cerul este acoperit de un tapet cenusiu…norii sunt incarcati…si ploaia incepe sa cada stingand setea din suflete, dar alimentand spaima.
Devenim fricosi si mici.
Ne ascundem de noi insine si ne impunem sentimente ce nu le avem…cel putin asa ne simtim protejati.
Mastile ne-au ramas. Sufletul ne e uscat. Soarele nu mai rasare.
Iubim sa nu fim mintiti, dar ne inselam singuri. Ne construim propria lume radicand ziduri inalte in jurul nostru.
Devenim retrasi si ne inchidem in noi.
Luna isi face usor loc pe bolta plina de stelute ce lucesc. E singura ce ne inmoaie sufletele. Si ne amintim de copilarie…de serile cand ascultam simfonia greierilor si cand simteam sub talpile mici firul ierbii fraged. Ne reintoarcem in timp.
Nimic nu ne mai opreste acum. Parca prindem aripi si adormim cautand calea catre inca o zi spre adevar.

Peste tot aparente...

Ti s-a intamplat sa te trezesti intr-un etern miez de zi si sa-ti privesti cu drag chipul din oglinda, spunandu-i ca nu, el nu are cum sa fii tu? Te-ai trezit vreodata in timpul noptii cu sentimentul ca femeii puternice care esti astazi ii este dor sa fie femeia fragila?
Fiecare masca pe care o pui pe chip are ceva din dorintele si visurile tale.Ne punem zilnic masti. Pe cele ale iubirii, pe cele ale curajului, pe cele ale regulilor, pe cele ale veselului, pe cele ale omului care nu este niciodata invins, pe cele ale femeii care poate intotdeauna mai mult decat atat.
Peste tot aparente...
Ajungem sa uitam de noi... si sa ne punem intrebarea: "cine sunt EU? ce vreau EU cu adevarat?" si clacam... suntem deja jos... ne-am pierdut .
Tristul adevar este ca deseori nu ne mai regasim.

Decalog.

Sa dai si sa dai... iata marea fericire a vietii.
Sa dai mai ales la timp_fiecare lucru la vremea lui.
Sa dai rasul, sa dai lacrimile... sa-ti traiesti avanturile, sa-ti traiesti durerea... sa inhati raza de bucurie care fuge, sa-ti arati dintii frumosi in rasul pe care niste ochi umezi ti-l cersesc, si apoi, apoi sa plangi nebuneste, din toata inima, satula de bucurie! Sa plangi un timp... si apoi sa razi!
Caci nu exista nici fericire, nici nenorocire pe lume; exista doar compararea unei stari cu cealalta si atata tot.
Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai mare fericire.
Ca sa-ti dai seama cat de bine este sa traiesti, trebuie sa-ti fi dorit sa mori.
Uneori platim mult mai mult pentru lucrurile pe care le primim pe gratis.
Ranile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise.
Sunt doua feluri de a-ti trai viata...Unul - de a crede ca nu exista miracole. Altul - de a crede ca totul este un miracol.
Tu pe care l-ai ales?

Candva liceeni

Vacanta e atat de aproape, incat, daca te intinzi putin,o poti atinge cu mana.E momentul sa te bucuri de fiecare clipa pe care o petreci cu prietenii din liceu. Timpul se scurge cu repezitate... si ajungem sa rememoram momentele speciale ce ne-au facut deseori sa plagem sau, dimpotriva, sa radem ca niste copii.
Adolescenta nu este doar o perioada importanta a vietii, ci si singura perioada cand putem vorbi despre viata in sensul complet al cuvantului.
Impreuna am tresarit la fiecare rezultat de examen, am ras la fiecare esec, am plans la fiecare victorie, am fost noi...
A venit momentul sa punem punct si sa o luam de la capat... cu acelasi avant si cu aceeasi pofta de viata, dar neuitand vreodata ca am fost candva liceeni.