Singurele zile in care poate pentru prima data realizez cu adevarat scopul vietii sunt cele ce abia au ajuns in domeniul trecutului.Mi-am dat seama cat de important este sa faci lucrurile pe care le vrei atunci cand simti, indiferent de circumstante, caci daca nu le faci atunci cand ti s-a dat oportunitatea, poate ajungi sa nu le mai faci niciodata.
Daca pana acum ma ghidam dupa principiul un pas in fata, unul inapoi si unul la mijloc, de aici incolo viata mea va avea un simplu principiu clar : « Fa ceea ce trebuie sa faci cat timp mai are rost. »
Am realizat acum la 18 ani de la nastere esenta si importanta prieteniei.Un prieten nu este cel ce iti spune, este acela care face, care e acolo cu tine in clipele grele.
Important este sa comunici cu ceilalti sa iti exprimi dorintele din strafundul sufletului, caci asa exista o posibilitate de realizare a lor.
Viata de pana acum purta un iz de ranced, o patura de durere si un ocean de nemultumiri.Am invatat sa apreciez ceea ce am si sa ma multumesc cu ce este al meu rezervat de undeva de sus.
Vazandu-mi prietenii zambind sufletul se incarca cu fericire_un sentiment magic, greu de descris.
Viata este ca firele de nisipul ce sunt luate sau nu de apa rece si sarata a marii. Unele rezista altele sunt inghitite de valuri_crudul adevar este ca nu mai sunt copil.
