Uneori e mai simplu sa iti negi sentimentele decat sa iti urmezi inima. E urat sa nu stii ce e cu tine…sa nu-ti poti gasi linistea, iubirea, prietenii…E greu sa vezi ca cel de langa tine pleaca fara sa-ti dea vre-o explicatie, fara sa schiteze un gest, fara sa aiba vre-o remuscare_ranindu-te.
Inima iti e rascolita ca si cum un vant rece de toamna matura strazile pustii ale unui oras slab iluminat.
Incercarea de ati revenii la realitete este ca un basm cu o fata buna care intotdeauna la final ramane fericita si implinita, dar aici este vorba de inceputul povestii…de probele date de print_stii cum e : « pana sa gasesti printul, saruti multe broaste ».
Multi renunta pe parcurs probabil ca nu-si doresc cu adevarat « premiul ».
Imi pare rau sa constat ca multi prieteni nu-i mai am…uneori sunt eu cu mine_amintindu-mi de zilele bune, acele zile cu zambet, cu raze de soare ce imi alintau obrajii, de acele clipe in care simteam ca nimic nu-mi lipseste…de acele ore cand eram cu tine.
Privind in urma nu regret.
Nu-i nimic, simt ca am puterea necesara sa trec peste, cred in mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu