vineri, 23 octombrie 2009

Iti dau timp ca sa ma crezi


Nu stiu cum stau lucrurile in ceea ce va priveste, dar pe mine mama nu m-a prevenit niciodata asupra junglei adevarate.M-a prevenit ea asupra oamenilor periculosi cu cravate galbene, si chiar asupra luptei de a fi autentic in aceasta lume a sugatorilor.Insa nu mi-a vorbit niciodata despre ce e mai rau.Nu mi-a spus nimic despre iubirea abosluta.
Cu toate acestea, cred ca nu poate fi condamnata.Iubirea absoluta apare ca o furtuna in viata noastra, surprinzand intotdeauna.
Jungla si iubirea sunt compatibile din punctul meu de vedere_ca si in jungla, in iubire nu exista legi scrise, ele se stabilesc intre indragostiti.
Ca si iubirea, jungla este o carte fara sfarsit. Nu trebuie sa parcurgeti in ordine capitolele, daca nu doriti. De fapt, daca va intereseaza "un subiect", puteti foarte bine aprofunda doar capitolul respectiv. Acesta carte va vorbeste intr-un limbaj clar si nu se supara niciodata pe Dumneavoastra.
"Spune-mi oare mai sti cum a fost,
Primul inceput,
Primul vis pierdut,
Spune-mi sti cate ne-au mai ramas...
Pana azi..?
Spune-mi oare mai sti cum a fost,
Primul pas gresit, primul reusit
Spune-mi, sti cate trepte-au ramas..
De urcat...?"
Cartea iubirii va raspunde la intrebarile de mai sus (si nu numai), intrebari la care mama mea (ca si Dumneavoastra, probabil) nici macar nu s-a gandit vreodata.
Cartea de fata nu este una din cele de explicare pas cu pas, cum ati putea fi obisnuit din manualele scolare.
Eu o numesc pe aceasta "o teorie"; unii imi spun ca ei o numesc doar "o chestie buna de stiut".Indiferent ce-ar fi, odata cu iubirea absoluta am o vedere spre lume, un vis fara nume si... praf de stele...pe hainele mele

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu