Poate sunt ca o Cenusareasa, care nu si-a pierd pantoful ,ci inima.
Poate chiar am sperat la ceva perfect, dar m-am pierdut in lumea viselor.
Poate imi doresc mult prea mult sa te cunosc. Nu te inteleg, chiar ai vrea sa iti apartin? Poate iti doresti mult mai mult sa ma iubesti. Sa te-ntorci plangand si sa imi spui ca n-ai sa-mi mai gresesti, ca sunt singura la care tu mereu te-ai gandit. Poate am visat in doi.
Poate am sperat la ceva ce nu se poate contura.
Idila ramane in aminitire ca pasarea pheonix, regenerand din propria cenusa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu