Vise spulberate de crema groasa a zilelor zgomotoase din care ma trezesc cu temeri primitive.
Iluzia victoriei imi curge prin vene,isi imprastie arterele pe tot trupul si imi invenineaza sufletul cu dorinte.
Dorinte greu de realizat,dorinte ce ma duc cu gandul la viata cotidiana, la lucrurile mici pe care nu le apreciem.
Vise desarte, esarfe rosii, lacrimi grele, sperante mici si asteptari mari_vreau sa pot.
Nu ma pot desprinde de fondul linistit in care am fost nascuta.
Viata zbuciumata imi provoaca multe intrebari fara raspuns_multe enigme.
Si problema este ca nu mai sunt un copil.
Ba esti un copil...si asa tre` a fii mereu sau cel putin sa pastrezi sufletul de copil mereu in inima ta:*:*:*
RăspundețiȘtergere