Sa dai si sa dai... iata marea fericire a vietii.
Sa dai mai ales la timp_fiecare lucru la vremea lui.
Sa dai rasul, sa dai lacrimile... sa-ti traiesti avanturile, sa-ti traiesti durerea... sa inhati raza de bucurie care fuge, sa-ti arati dintii frumosi in rasul pe care niste ochi umezi ti-l cersesc, si apoi, apoi sa plangi nebuneste, din toata inima, satula de bucurie! Sa plangi un timp... si apoi sa razi!
Caci nu exista nici fericire, nici nenorocire pe lume; exista doar compararea unei stari cu cealalta si atata tot.
Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai mare fericire.
Ca sa-ti dai seama cat de bine este sa traiesti, trebuie sa-ti fi dorit sa mori.
Uneori platim mult mai mult pentru lucrurile pe care le primim pe gratis.
Ranile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise.
Sunt doua feluri de a-ti trai viata...Unul - de a crede ca nu exista miracole. Altul - de a crede ca totul este un miracol.
Tu pe care l-ai ales?
Cat adevar...eu nu stiu ce sa aleg, eu nu cred nimic:)
RăspundețiȘtergere